Sincer cu mine

Mă uit la ceea ce s-a întîmplat în viaţa mea şi mă surprinde la fiecare experienţă importantă pe care mi-o aduc aminte modul în care subiectiv, intuitiv am simţit întotdeauna ce e bine şi ce nu e bine pentru pentru propria mea dezvoltare.

Uneori ceea ce am făcut a fost considerat stupid, necalculat, iresponsabil, neadecvat circumstanţelor. Am renunţat la jobu-uri promiţătoare pentru că ştiam că în schimbul la salariul bun primeam o închisoare în care aş fi mers zilnic de bunăvoie. Alteori am acceptat şi după citva timp senzaţia de nesincer cu mine iesea la iveală, forţîndu-mă să decid chiar dacă asta nu a fost "avantajos".
Personalitatea mea era în pericol de a se deteriora spre ceea ce nu aţi fi recunoscut astăzi, spre ceea ce şefii erau să numească "avansare".

Iată ce înseamnă libertate. Ea este mult mai prezentă în viaţa fiecăruia din noi decît ne-am închipuit vreodata. Ea este aproape în fiecare decizie pe care o facem.

M-am pornit săî scriu despre ce înseamnă a rămîne adevărat, sincer cu tine însuţi.

Înţeleg acum că uneori asta înseamnă să-i dezamăgeşti pe oamenii din jurul tău. Oameni care din multe motive nu înţeleg si nu vor ceea ce vrei tu.

Văd aşa mulţi oameni care se trădează pe sine. Pentru care eu-l ideal a preluat controlul perosnalităţii iar ceea ce rămăne pot cu greu să numesc o personalitate.

Ei fac ce vor părinţii lor, iubitele, colegii, ei se îmbracă aşa cum "trebuie" visează la ceea ce văd în filme şi publicitate create de alţi oameni fără personalitate (un fel de cerc vicios se pare).

Ne mişcăm printre ei în viaţă, le răspundem la întrebări, îi învăţăm, încercăm să-i facem să se asculte. Pentru că vocea interioară cel mai des nu minte!

Nu trebuie să fac nimic ca să fiu eu însumi.

Junk-food pentru creier, spontan

"Prin vorbe ne uşurăm de poveri prin care am fi mai mult. Cei ce nu scriu, cei ce nu se scriu, există neatinşi, sînt infinit prezenţi. Expresia dă viaţă pe cadavrul plăsmuitorului. Nimic din ce ai spus nu mai e al tău. Şi nici nu-ţi mai aparţii." Emil Cioran /Îndreptar Pătimaş/


eu sînt partial de acord cu cioran

1. ne usuram de poveri (de acord) - restructurare emotionala

2. am fi mai mult- nu e clar de ce? şi dacă în loc de a scrie priveşti televizorul asta cu ce te face "mai mult"?

3. sînt infinit prezenţi- sînt infinit prezenţi prin a nu fi prezenţi? posibil. pe cînd ceea ce scrii se evaporă, inexistenţa expresiei este parcă infinită dar într-un mod tare plictisitor infinită :)

4. Expresia dă viaţă pe cadavrul plăsmuitorului. Cercetările au arătat ca scrisul expresiv despre evenimentele traumatizante este terapeutic adică face persoanele să se simtă mai bine, cu condiţia ca descrierile acestor evenimente traumatizante să nu fie făcute publice.
În rest expresia este un joc de simboluri. Uneori un joc plăcut! Nu?

5. Nimic din ce ai spus nu mai e al tău. De acord. Dar dacă zici ceva tare hîtru poţi să faci ban pe asta, cel puţin.

6. Şi nici nu-ţi mai aparţii. Cam egoistă gîndire nu?